între manele și literatură
există oameni
Un proiect cultural românesc
Un proiect despre emoție, prejudecăți și libertatea de a exista fără să alegi o singură lume.
Capitolul I — Despre proiect
Manele și literatură. Două lumi pe care le vedem adesea prezentate în opoziție, deși au mai multe în comun decât pare la prima audiție și asociere stereotipică.
M-am întrebat de multe ori: De ce atât de mult patos față de un gen muzical? De unde provin reacțiile aproape viscerale? Încă nu am aflat răspunsul complet. Dar am realizat că nu mai pot să tac. Vreau să arăt că diversitatea există. Și că snobismul nu e cultură. Oamenii nu sunt și nu trebuie așezați în cutii predefinite.
Manele și cărți e despre a fi: un mix neobișnuit, dar autentic. Chiar dacă nu te potrivești unui standard. Pentru că nu e despre ce ascultăm, ce citim, ce credem. E despre cât de mult ne permitem să fim… noi. Dar mai ales, despre cum alegem în fiecare zi să nu îi discredităm pe cei care sunt diferiți de noi.
“
Nu există monopol pe emoție.
“
Oamenii sunt mai complicați decât gusturile lor.
“
Poți iubi literatura fără să renunți la muzica care te-a crescut.
Capitolul II — Universul
Manele și cărți e despre a fi: un mix neobișnuit, dar autentic. Chiar dacă nu te potrivești unui standard.
Barierele se sparg si asa.
Muzica e talent, emoție, ritm, pasiune.
Nu muzica ne desparte.
Stereotipurile o fac.
Citite cu inima și recunoscute cu mintea. Fără superlative seci, fără scoruri.
Texte care încep de la o melodie sau o frază citită și ajung undeva în mijlocul pieptului.
Scurte, atmosferice, scrise ca scenele dintr-un film de seară.
De ce maneaua e încă rușine? De ce literatura e încă elitism? Discuții fără pretenții.
Povești despre rușine, dor, oraș, familie. Spuse fără filtre intelectuale și fără kitsch.
Despre cum arată să fii femeie între două lumi care nu o iartă pe niciuna.
De ce ne e rușine de ceea ce ne place. Și ce se întâmplă când nu ne mai e.
Pentru toți cei care, până azi, au fost convinși că trebuie să aleagă o singură versiune a lor.
Capitolul III — Comunitate
Nu numărăm urmăritori. Numărăm conversațiile reale care încep în comentarii și se mută, peste o săptămână, în mesaje private în care cineva spune: „nu credeam că pot vorbi cu cineva despre asta."
„Cea mai liniștită formă de revoluție
e să spui cu voce tare ce iubești."
Capitolul IV — Colaborări
Lucrez cu oameni și instituții care înțeleg că un text bun nu se măsoară în impresii, ci în câți cititori se simt văzuți după ce îl închid.
01
Lansări, campanii editoriale, conținut narativ în jurul unei cărți care merită mai mult decât un banner.
02
Cronici sincere, interviuri tăcute, eseuri scrise împreună despre cărțile voastre și despre ce le-a făcut posibile.
03
Proiecte despre rușine, identitate, apartenență. Acolo unde literatura se întâlnește cu vindecarea.
04
Doar branduri care au ceva real de spus și care înțeleg că audiența mea nu se cumpără cu reclame.
05
Episoade-conversație despre stigmat cultural, feminitate, oraș, literatură și tot ce stă între ele.
06
Texte originale scrise pentru cititorii voștri — niciodată reciclate, mereu cu o voce clară în spate.
Capitolul final — Contact
Dacă ai simțit vreodată că trebuie să alegi între cine ești și ce iubești, probabil înțelegi deja proiectul.